Decesul unei fiinţe dragi presupune, pe lângă necesitatea de a apela la o firmă de servicii funerare în Bucureşti, pentru a îndeplini toate cutumele necesare înmormântării creştineşti, şi respectarea tradiţiilor în ceea ce priveşte parstasele sau pomenirile făcute după această perioadă de câteva zile de durere enormă şi de provocări birocratice şi culturale cărora membrii familiei decedatului nu le pot face faţă fără ajutor specializat.
După înmormântare, parastasele sunt foarte importante de respectat, fiind pomeniri ale sufletului, rugăciuni prin care cei vii se roagă pentru cei trecuţi în nefiinţă, pentru iertarea lor. Rugăciunea şi oferirea alimentelor sau obiectelor de pomană sunt foarte importante pentru a face mai uşoară trecerea din lumea aceasta în lumea celor drepţi.
Când au loc cele mai importante parastase şi ce semnificaţie au?
Conform tradiţiei, cele mai importante parastase au loc la:
- trei zile. Parastasul de trei zile corespunde zilei înmormântării. Aceste trei zile amintesc de învierea lui Iisus Hristos, petrecută în a treia zi după răstignire, reprezentand speranţa mântuirii sufletului celui răposat;
- nouă zile. Parastasul de nouă zile corespunde numărului cetelor îngereşti şi ceasul al nouălea în care Hristos l-a mântuit pe Hristos pe cruce;
- patruzeci de zile. Conform tradiţiei, în a patruzecea zi Hristos vă hotăra unde sta sufletul adormiţilor până la viitoarea judecată;
- trei luni, şase luni şi nouă luni. Aceste parastase amintesc de Sfânta treime, având rolul de a readuce în rugăciuni amintirea celui răposat;
- un an şi din an în an. Se fac pomeniri la un an de la trecerea în nefiinţă şi din an în an până la 7 ani, fiind pomeniri importante care amintesc de timpul ce a trecut şi de naşterea celui adormit în ceruri.
Când se face şi cum se pregăteşte un parastas?
Parastasele sunt momente importante pentru rudele răposatului, în care trebuie să se pregătească în mod corespunzător şi să menţină, cum pot mai bine, vie amintirea celui drag trecut în nefiinţă. Aşadar, parastasele nu se fac în zilele interzise de peste an, nu se fac în orice zi a săptămânii, ci mai ales sâmbătă, dar şi joia şi marţea. De asemenea, Biserica a mai stabilit câteva zile de pomenire a morţilor, şi anume sâmbăta dinaintea duminicii lăsatului de sec de carne sau a Înfricoşatei judecăţi, numită şi Moşii de iarnă, sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt sau Moşii de vară, precum şi Moşii de toamnă (între 26 octombrie şi 8 noiembrie), sâmbetele Postului Mare, Paştele blajinilor (luni după Duminica Tomei) şi Joia Înălţării, în special pentru eroi, ca şi ziua hramului bisericii.
Pentru a se pregăti în mod corespunzător pentru un parastas, este necesar ca membrii familiei răposatului să pregătească coliva, pe care o vor duce la biserică pentru a fi sfinţită, un simbol al învierii trupului, dar şi colacile sau prescurile pe care să aşeze lumânări aprinse. De asemenea, se împart bucate pregătite de gospodine împreună cu un colac şi o lumânare aprinsă pentru a oferi lumina pe lumea cealaltă, lumina şi, la anumite ocazii şi parastase, şi haine pentru cel răposat.
